Duminica trecută am prins de dimineață o ceață densă, pe care am zis cu certitudine că nu vreau să o ratez. Și mă bucur că nu am ratat-o, după cum veți vedea în fotografiile rezultate. :)
Pescărușilor și lișițelor pare să le placă această vreme mohorâtă și care pe noi ne îmbie la lenevit în pat, citind o carte sau urmărind un serial.
Chiar și viața cotidiană și aspecte aparent banale ale ei capătă un caracter de mister. Oare cine sunt oamenii aceștia, unde merg, care este povestea lor?
Păianjenii sunt adevărați arhitecți și ingineri, ba chiar și artiști și membri de bază ai societății. Să luăm ca exemplu cazul de mai sus. Un păianjen a observat că un om a încercat (și am putea afirma că a făcut o treabă oribilă) să repare gardul cu singurul lucru care i s-a părut adecvat: sârmă ghipată; acest lucru l-a determinat pe artistul nostru să intervină puțin la nivel estetic.
Misterul e la el acasă când totul este învăluit într-o perdea densă de ceață. Totul devine moody :)
Vă las cu o fotografie a unei lebede singuratice (sau lembădoi singuratic, n-am verificat gender-ul), care poate știe unde merge…sau nu știe și nici nu o interesează. Își face viața, o doare la bască.
